image
image




Diagnosticarea deficientelor de nutritie
 
Diagnosticarea corecta a unor deficiente de nutritie este importanta în mentinerea cresterii si dezvoltarii plantelor in conditii optime. Recunoasterea acestor simptome permite cultivatorilor reglarea cu finete a fertilizarilor, precum si reducerea conditiilor de stres. Cu toate acestea, simptomele exprimate de catre plante sunt adesea dependente de speciile cultivate, faza de crestere sau alti factori fiziologici. De aceea, cultivatorii trebuie sa se familiarizeze cu deficientele nutritionale de la cultura-la-cultura.
Realizarea si pastrarea unui album cu fotografii sunt instrumente excelente pentru asistarea în diagnosticul de deficiente de nutrienti. Fotografiile permit cultivatorilor sa compare simptome precedente pentru o abordare pas cu pas in rezolvarea problemei. Evidenta exacta ajuta la stabilirea tendin?elor, precum si raspunsuri la tratamente corective.
Deoarece unele simptome ale plantelor pot fi foarte subiective, este important sa se faca o diacnosticare corecta a deficientelor. Ceea ce prezentam in continuare este un ghid general de recunoastere a deficientelor nutritive.
carenta de azot
Azotul (N): Carenta azotului în nutritia plantelor duce la îngalbenirea frunzelor la încetinrea sau oprirea cresterii acestora. Excesul de azot duce la prelungirea perioadei de vegetatie, la formarea abundenta a frunzelor si la marirea sensibilitatii la boli. Azotul poate fi luat de plante din sol, din apa, din atmosfera si chiar din corpul altor organisme. Plantele se manifesta prin cresteri mici ale varfurilor, radacinilor si lastarilor mai ales laterali. Plantele devenin ofilite cu cu aspect de cloroza iar intreaga planta capata o culoare gabuie, culoare care incepe sa se manifeste incepand cu frunzele mature. carenta de fosfor

Fosfor (P): Fosforul îndeplineste rolul energetic central în reactiile de sinteza si de oxidare biologica. Azotul participa în fotosinteza, glicoliza, sistemul respirator, favorizand procesul de nutritie, de crestere, de înflorire si fructificare si conduce la micsorarea consumului specific de apa al plantelor. Fosforul se acumuleaza în organele tinere si în seminte. În caz de carenta, plantele ramân mici, radacinile sunt lungi si rare, tulpina rigida, frunzele verde-albastrui pana la violet.
carenta de potasiu
Potasiu (K): Potasiul actioneaza ca un element biocatalizator, stimulând numeroase procese fiziologice, regland absorbtia azotului de catre plante, prelucrând nutritia amoniacala, oxidarea amoniacului, iar în cazul nutritiei nitrice, reducerea nitratilor. Potasiul stimuleaza functionarea unor enzime care participa la procesul de respiratie si în metabolismul hidratilor de carbon, în metabolismul azotului si sinteza vitaminelor, in sinteza clorofilelor si intensitatea fotosintezei. Sporeste capacitatea plantelor de a absorbi apa, si de a rezista la temperaturi scazute si seceta, favorizand totodata intensificarea acumularii glucidelor în planta. Se acumuleaza mai ales în tesuturile tinere cu metabolism intens si crestere rapida, dintre care varfurile vegetative, cambiul si periciclul. Carenta potasiului în nutritia plantelor diminueaza cresterea si dezvoltarea lor, producand rasucirea si brunificarea frunzelor. In caz de carenta, au loc dereglari fiziologice cum ar fi: scade intensitatea fotosintezei, a protosintezei, se diminueaza cantitatea de proteine si amidon, se micsoreaza rezistenta la boli.
carenta de calciu
Calciu (Ca): Calciul este absorbit de plante si acumulat în protoplasma, vacuole, cloroplaste, mitocondrii. Împreuna cu potasiul, calciul participa la mentinerea echilibrului hidric celular. Calciul neutralizeaza acizii organici si stimuleaza formarea perisorilor absorbanti pe radacina. Carenta de calciu în nutritia plantei se manifesta prin prin decolorarea frunzelor, rasucirea frunzelor tinere, oprirea cresterii, uscarea vârfului vegetativ, radacinile ramân scurte, groase, cu vârfurile uscate. Excesul de calciu în plante determina îmbatrânirea prematura a acestora.
carenta de magneziu
Magneziu (Mg): Magneziul este un element indispensabil in fiziologia plantelor necesar formarii clorofilei, sinteza a glucidelor, lipidelor si proteinelor. El este un activator al multor enzime necesare respiratiei, activator al enzimelor ce participa în sinteza ARN si AND. Insuficienta magneziului în nutritie se manifesta prin aparitia unei coloratii galbene-portocalii, pe marginea frunzelor sau aparitia unor pete clorotice de culoare verde închis pe frunza.
carenta de sulf
Sulf (S): Sulful intra în constitutia chimica a unor aminoacizi, enzime si a unor coenzime. Insuficienta sulfului în nutritie produce încetinirea si apoi stagnarea din crestere. Frunzele se îngalbenesc conducand in final la o îmbatrânire prematura a plantei.
carenta de fier
Fier (Fe): Fierul este utilizat de plante sub forma de saruri feroase si ferice. Carenta de Fe se manifesta la inceput prin ofiliri chlorotice ale frunzelor imature si în cazurile severe frunzelor tinere care tind sa devina complet lipsite de clorofila. Cloroza frunzelor imature poate începe cu partea bazala a frunzei, culminand cu formarea unei "dungi" longitudinale pe tot parcursul frunzei.
carenta de mangan
Mangan (Mn): Carenta de Mn, incepe cu ofilirile cllorotice ale frunzelor tinere si, în multe cazuri, este imposibil de distins intre carenta de Mn si cea de fier. Pe plante cultivate pentru fructe, adesea bobocii florali nu sunt pe deplin dezvoltati iar acestia se ingalbenesc sau avorteaza. Cand deficien?a devine mai severa, cresterile noi devin complet galbene, dar, în contrast cu carenta de fier petele necrozeaza.

carenta de zinc Zinc (Zn): Zincul este indispensabil pentru plante, el intra în structura chimica a enzimelor carbohidraza, fosfataza si numeroase dehiodrogenaze. La unele plante afectate de carenta cu Zn, ofilirea frunzei apare prima data pe frunze mai în vârsta si în altele, apare pe frunze imature. În cele din urma aceasta afecteaza punctele de cre?tere ale tuturor plantelor. Ofilirile frunzei pot fi confundate cu excesul de fier si mangan exceptand dezvoltarea frunzelor tinere.
carenta de bor
Bor (Br): Borul are un rol fiziologic multiplu, participând în metabolismul plantei, stimuleaza absorbtia unor macro- si microelemente. Carenta de Br în nutritia plantelor provoaca cloroza, rasucirea si deformarea frunzelor superioare, moartea prin uscare a mugurilor terminali, oprirea proceselor de crestere si dezvoltare, aparitia de pete brune sau negre în interiorul fructelor.

Diagnosticarea deficientelor de nutritie poate fi o cheie pentru optimizarea cultivarii plantelor, indiferent ca vorbim despre flori, legume, pomi, vita de vie sau in amenajari peisagere. Cu toate acestea, aceasta tehnica este foarte subiectiva si necesita o observare atenta. Cultivatorii trebuie sa se familiarizeze cu aceste simptome si cum am mai spus fotografierea si pastrarea unor inregistrari poate deveni o unealta eficienta in diagnosticarea cu usurinta a deficientelor de nutritie.

Sumar Schematic, daca ne referim la plante, deficientele de nutritie se pot recunoaste si dupa nivelul la care planta afiseaza simptomele unei/unor deficiente de nutritie.


determinare carente la flori si legume
  • Inapoi

  •  
    Sursa: Material adaptat cu acordul Aggie-Horticulture.tamu.edu, Texas AgriLife Extension Service





    image



    image