image
image




Legumicultura - Generalitati
 
Legumicultura durabila implica implementarea sistemelor de cultura, alegerea speciilor cultivate, rotatia culturilor, fertilizarea solului, selectia terenului, lucrarile solului, management integrat al daunatorilor (controlul bolilor, daunatorilor si buruienilor), semanat, irigare, polenizare, recoltare, manipulare, transport, vanzare. Productia vegetala difera de alte industrii de productie, deoarece depinde de foarte multi factori cum ar fi cei pedoclimatici, natura materialului semincer...si pana la produsul final care trebuie sa corespunda cerintelor pietei.
Profitul si pierderile cultivatorilor sunt afectate de factori incontrolabili, inclusiv factori climatici, fluctuatiile pietei, infestari cu boli si daunatori si legislatie. De aceea, cultivatorii trebuie sa acorde o atentie deosebita la toate variabilele pe care le poate controla. Aplicarea prompta si eficienta a unor practici culturale permite cultivatorilor minimizarea pierderilor posibile. Selectarea si imbunatatirea unor practici culturale îmbunatateste randamentul, scade costul de productie si creste profitabilitatea.
Selectia speciei si hibridului/soiului de legume pentru productie este pasul principall în dezvoltarea cu succes a unei ferme de productie legumicola. Desi legumele sunt usor adaptabile, productia de succes într-o anumita zona poate fi influentata sau limitata de unii factori: apa, grindina, vânt, temperatura, lumina, nutritie si piata de desfacere. Asadar inainte de a procura semintele, paletele alveolare pentru semanat si alte materiale necesare, se impune sa luam in calcul toti factorii de mai sus.

Selectarea culturii
Selectia speciei si hibridului/soiului de legume pentru productie este pasul principall în dezvoltarea cu succes a unei ferme de productie legumicola. Desi legumele sunt usor adaptabile, productia de succes într-o anumita zona poate fi influentata sau limitata de unii factori: apa, grindina, vânt, temperatura, lumina, nutritie si piata de desfacere. Asadar inainte de a procura semintele, paletele alveolare pentru semanat si alte materiale necesare, se impune sa luam in calcul toti factorii de mai sus.

Apa
Apa trebuie sa fie prezenta in cantitati si la calitate acceptabila pentru sustinerea unei culturi de legume. Pe masura ce populatia creste, creste si utilizarea apei, iar daca suprapunem asta cu secetele accentuate din unii ani, deducem ca utilizarea eficienta a apei trebuie sa fie unul din obiectivele major ale cultivatorilor de legume. Dupa cum se stie, culturile de legume necesita mai multa apa si irigatii mai frecvente decât cultura mare. Cerintele de apa la legume variaza intre 1000 si 2000 m3 / ha pentru fiecare sezon de cultura, în functie de tipul de legume cultivate, locul de productie si conditiile de mediu. Volumul total de apa furnizata pentru a raspunde nevoilor de cultura este influentata sistemele de livrare a apei si practicile culturale.
Sistemele de irigare disponibile astazi, cum sunt cele prin picurare sau prelingere sunt cele mai eficiente sisteme si sunt cel mai bine adaptate la culturile de legume de mare valoare. Exista multe avantaje la sistemele prin picurare, dar capacitatea de a plasa o cantitate precisa în exact locul necesar este,credem noi cea mai mare calitate a acestui sistem. Aceasta capacitate permite sistemelor prin picurare pierderi mici de apa în procesul de livrare în comparatie cu sistemele de irigatii de suprafata care utilizeaza santuri, brazde sau tevi ca mijloc de livrare, precum si aspersoare care aplica apa peste cultura.
Consumul de apa variaza in functie de specie si faza de. Consumul de apa al unei culturi depinde de sistemul radicular, precum si de dimensiunile aparatului foliar. Dupa necesarul de apa si capacitatea de absorbtie speciile legumicole se impart in 4 grupe :
Grupa I - consum redus, posibilitatea de a micsora transpiratia si un sistem radicular puternic - morcov, patrunjel, pepeni, tomate;
Grupa II - are un consum de apa neeconomic, mare, frunzele maresc evaporatia, au sistemul radicular slab dezvoltat - ardeiul, castraveti, conopida, gulia, praz, salata, spanacul, telina, varza, vinetele;
Grupa III - consum mare de apa - sfecla rosie, dovlecelul, cartoful timpuriu;
Grupa IV - consum mic de apa, aparat foliar redus, sistem radicular slab dezvoltat - ceapa, usturoiul.

Temperatura
Temperatura în sezonul de crestere influenteaza alegerea speciilor sau a soiurilor cultivate. Legumele sunt clasificate drept culturi de sezon cald sau rece bazate pe capacitatea acestora de a creste, dezvolta si fructifica în anumite conditii de temperatura. Culturile din sezonul cald sunt cele care produc randamente mai mari la temperaturi mai ridicate (ardei, rosii); în timp ce culturile din sezonul rece, sunt cele care produc cele mai bine la temperaturi scazute (morcov, spanac, varza).
Tomatele sunt clasificate ca o cultura de sezon cald. Temperaturile de zi mai mari (> 35℃) si/sau temperaturile ridicate de noapte (> 21℃) vor reduce, numarul de fructe, randamentul stabilit, si vor induce coloratie pestrit portocaliu pe fructe, mai degraba decât rosu. De asemenea, randamentele unor culturi de sezon rece, cum ar fi broccoli si salata verde vor suferi daca temperaturile scad sub punctul de înghet care provoaca decolorare. .....si exemplele pot continua. Prin urmare, este extrem de important sa se ia în considerare extremele de temperatura în timpul vegetatiei când selectam specia si hibridul sau soiul ce urmeaza s fi cultivat.

Lumina
Intensitatea luminii soarelui (candeli), cailtatea luminii soarelui (compozitie spectrala) si durata zilei (ore de iluminare a soarelui) afecteaza cresterea si dezvoltarea culturilor de legume. Lumina este suportul energetic al fotosintezei, al formarii si stucturii anatomice a masei biologice si numeroase procese metabolice si fiziologice ca: sinteza pigmentilor, a glucidelor, vitaminelor, enzimelor, proteinelor, inchiderea si deschiderea stomatelor, transpiratia, formarea elementelor de rod, respiratia, sunt influentate de lumina. Cunoasterea relatiilor plantelor cu lumina are importanta in zonarea culturilor, stabilirea epocilor optime de infiintare a culturilor in camp si in spatii protejate, esalonarea productiei, asolamente, in procesul de producere a rasadurilor, stabilirea schemelor de infiintare a culturilor.
Intensitatea luminii influenteaza durata si ritmul de desfasurare al proceselor fiziologice. In general, plantele legumicole se dezvolta bine la o intensitate de 20-30 mii de lcs.
Cunoasterea intensitatii minime pentru fiecare specie are o importanta deosebita la alegerea zonelor de cultura, a epociilor de infiintare a culturilor in camp si sere, a speciilor in culturile asociate, aplicarea unor lucrari de ingrijire. Dupa pretentiile fata de intensitatea luminii, plantele legumicole se clasifica astfel :
- pretentioase la lumina - 8000 lcs: ardei, bame, castravati, fasole, tomate, pepeni galbeni, pepeni verzi, vinete;
- mediu pretentioase la lumina - 4000-6000 lucsi : morcov, patrunjel, ridichi, salata, spanac, telina, varzoase;
- putin pretentioase la lumina - 2000-3000 lucsi : ceapa verde, sfecla;
- nepretentioase - nu necesita lumina pentru formarea partilor comestibile : andive, ciuperci, sparanghel, telina de petiol.
Durata perioadei de iluminare reprezinta sensibilitatea specifica a plantelor la durata zilnica de lumina si influenteaza dezvoltarea diferitelor organe mai ales a mugurilor florali, inflorescentelor si florilor. Calitatea luminii Plantele legumicole au reactie specifica fata de calitatea luminii. Astfel la lumina alba si radiatii infrarosii, are loc inflorirea timpurie si sporirea numarului de flori/planta la Solanaceae.
La sere si solarii materialul de acoperire modifica calitatea luminii, astfel sticla are o capacitate de retinere mai mare a radiatiilor ultraviolete, iar materialele plastice pe cele infrarosii cu repercursiuni asupra capacitatii de izolare termica.

Elementele nutritive
Cele mai multe soluri necesita ajustare nutritiva care este realizata prin aplicarea îngrasamintelor. Pentru a determina cerintele de îngrasaminte, esantioanele de sol se colecteaza cu cel putin o luna înainte de plantare si trimise la analizat într-un laborator specializat. Solicitati efectuarea unor testari pentru oligoelemente si salinitate în plus fata de azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu si pH. Rezultatele testelor de sol arata daca nivelurile de oligoelemente sunt deficitare, suficiente sau excesive. Rezultatele testelor în sezon ajuta cultivatorii sa determine necesitatea, cantitatea si calendarul de aplicare in etapele principale de crestere si dezvoltare a plantelor.
Supra-fertilizarea poate cauza probleme în culturi. De exemplu, excesul de Azot poate determina cresterea riscului de aparitie a putregaiului la tomate in faza de maturare, inmuierea tuberculilor de cartof in conditii de pastrare....si exemplele pot continua. Excesul de potasiu poate duce la micsorarea fructelor clorozarea frunzelor. Asadar fertilizarea excesiva poate fi evitata cu usurinta prin gestionarea nivelurilor nutritive în sol si cultura.
Cresterea si dezvoltarea optima a culturilor este atinsa prin aplicarea prompta si exacta a îngrasamintelor. Cele mai multe legume absorb elemente nutritive esentiale si apa din partea profilul superior al solului (primii 30 cm). Azotul, fosforul si potasiul reactioneaza diferit cu apa si solul, astfel încât fiecare trebuie gestionat independent. Azotul este foarte solubil în apa si aluneca usor in substrat. Fosforul nu se deplaseaza ci se depune. Astfel, stiind calitatile solului, cantitatea si momentul aplicarii vom avea un raspuns maxim in cultura.

 
  • Inapoi

  •  
    Sursa: Material trimis spre publicare de Ing. Liana Grese





    image



    image